Mitica Popescu arata, pentru gandul.info, preluat de Mediafax, ca a fost condamnat la trei ani de inchisoare pentru ca nu si-a turnat niste prieteni care, la o petrecere, au spus ca vor sa plece in America, in anul 1958.
"Eram la niste vecini, de un Sfantu Stefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povestesti la intalnirile astea tot ce-ti trece prin minte, unii au spus ca vor sa plece in America. Eram in 1958. Iti dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta. Dupa cateva zile ma trezesc umflat de Securitate", relateaza actorul, precizand ca a fost condamnat pentru "Nedenuntare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei".
Pe Fisa matricola penala care i-a fost intocmita scrie insa ca Dumitru Popescu, student in anul II la Teatru in momentul retinerii, fusese arestat de Securitate, pe 5 noiembrie 1958, "pentru faptul de Tradare si trecere de frontiera".
"E o tampenie. Nu intelegi ca n-am avut niciun gand sa fug?! D-aia mi-au si dat doar trei ani. Ceilalti au luat intre opt si 12 ani. Eu am luat minim de pedeapsa. Alta mai mica nici nu exista", spune acesta.
A fost incarcerat la data de 9 februarie 1959.
"Dupa arestare, o perioada nu ne-au scos la munca. Asa era atunci. In vara, prin iunie, ne-au mutat, insa, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb. E drept ca n-am stat acolo decat vreo trei luni, pana in septembrie. Pe urma, ne-a mutat iar, in Balta Brailei, la Salcia, intr-o colonie de munca - am lucrat la dig, la canalele de desecare. La Salcia am stat pana in noiembrie 1961, cand m-au liberat", povesteste scurt Mitica Popescu.
Nu si-l aminteste pe Ion Ficior, care conducea colonia de la Periprava in perioada aceea, dar isi aminteste suferintele indurate acolo: "Foamea era ingrozitoare. Ne dadea o zeama de arpacas si un colt de paine. Mancai cel mai bine cand visai. Apa pe care o beam era scoasa direct din Dunare, iar tantarii ne mancau de vii".
Acestea au continuat la Salcia: "A venit tifoida peste noi; muncile erau crancene. Multi au murit de foame si de epuizare. Altii de inima rea. N-aveam voie sa primim pachet sau sa ne vedem rudele. Eram rupti complet de lume. Oamenii, saracii, nu stiau ce le face copilul; daca le mai traiesc parintii; ce e cu sotia... Nimic. Sincer, eu am avut sansa ca eram tanar. Dar pentru cei in varsta era ingrozitor. Se muncea pe rupte, trebuia sa faci norma. Daca nu, bataia ta n-o lua nimeni".
In 1961, cand i-au dat drumul din puscarie, securistii i-au pus in vedere sa nu discute nimic despre ce a trait in acesti ani. "Ma urmareau zi de zi. Toti eram urmariti atunci, dar noi, astia cu 'tinicheaua', in mod special. Fusesem dat afara din Institut, aveam probleme la dosar, nu mai aveam niciun rost. Abia dupa trei ani mi s-a permis sa dau un nou examen la Teatru; si asta datorita unor oameni care m-au apreciat in primii doi ani de scoala".
Spune ca a avut totusi o satisfactie atunci: "Nu plateam cotizatia la partid, ca pe noi, astia cu probleme, nu ne faceau membri de partid".
Peste 40 de detinuti politici, supravietuitori ai inchisorii de la Periprava din Delta Dunarii, un adevarat "lagar de exterminare", asa cum chiar ei il numesc, isi amintesc perfect de conditiile de detentie si in special de torturile aplicate personal de catre comandantul Ion Ficior, potrivit tortionari.gandul.info.
Gandul a lansat, miercuri, platforma multimedia dedicata proiectului realizat in parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER), continand investigatii si dosarele complete ale tortionarilor comunisti.
IICCMER a solicitat Parchetului General inceperea urmaririi penale a lui Ion Ficior pentru genocid, acesta fiind al doilea caz de tortionar prezentat, dupa Alexandru Visinescu.
Sursa: hotnews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu