Interviu cu omul de afaceri Erik Nordlund

Erik Nordlund este un suedez ce are ca a doua sa casa România.
Un strain ce iubeste România mai mult decat multi concetateni de ai nostri. L-am întalnit pe domnul Erik în statiunea Mamaia, la hotel Pelican când înca mai avea
afaceri pe litoral. Acum dupa 3 ani dupa ce s-a retras din România, stam la cafeneaua
Filicori si analizam 26 de ani ai firmei Reseledaren si omul de afaceri Erik Nordlund:

Cum a i ajuns în România?
Cum a inceput propriu-zis afacerea din România?

În urma cu 26 ani, în 1983 m-am întâlnit cu Håkan Kjellander un amic care a lucrat
cativa ani ca ghid în România pentru tur-operatorul Trivselresor. Împreuna am hotarât sa deschidem apoi Reseledaren, iar în 1984 am început cu primul sezon de turisti suedezi în România, adusi prin compania noastra . Pentru ca amicul meu era
casatorit si avea deja o familie, am hotarât ca el sa ramâna la Stockholm, iar eu (fiind singur si fara obligatii familiale) am venit în România, unde am început sa lucrez pentru Reseledaren ca Destination Manager. La începuturi, sezonul era
foarte lung, deoarece începeam înca de prim vara, la Baile Felix cu turisti
pentru tratament balnear, apoi vara pe litoralul românesc (pentru agreement si plaja), urmând ca toamna sa ne reîntoarcem în statiunile balneare.
Am facut un prim contract pe vremea aceea cu Tarom,iar în primul an zburam cu un avion Ilyusin-18 (un avion rusesc cu elice) si de fiecare dat când acesta ateriza pe aeroportul din Stockholm suedezii faceau ochii cât cepele vazând un model atât de vechi care înca mai zboara . Ulterior afacerea sa extins iar compania Tarom ne-a
pus la dispozitie înca 2 avioane, de data aceasta mai moderne, marca Tupolev-154, bineînteles la fel de rusesti.

Desigur nu aveam pretentii la un Boeing pentru ca pe vremea aceea singurul Boeing apartinea familiei Ceausescu. Însa , la 2 ani dupa ce le-am început afacerea, pe 11 iulie 1986, unul din avioanele Tupolev decola de la Stockholm cu 161 pasageri.
Dup ce s-a înaltat la peste 800 m de la sol, usa avionului s-a deschis, (s-a rupt cu totul din balamale) iar ghidul suedez (Karina) care statea pe scaunele stewardeselor efectiv a fost smulsa pe jumatate afara . Norocul ei a fost ca stewardesele au tinut-o de
picioare si în cele din urma a fost prinsa înapoi si asezata pe scaun.Geanta Karinei (plin de bani si acte) nu a avut acelasi noroc si a fost smulsa de curentul de aer, asa ca au ajuns buccati de “confetti” deasupra Stockholm-ului. Îmi amintesc atunci
ca pilotul a cerut turnului de control aterizare de urgenta , motivând o “mica ” problem la bord. Au ajuns la sol cu bine toti pasagerii panicati,însa echipajul avionului a refuzat sa coboare pe motive de imunitate diplomatica . Desigur ca politia suedez a intervenit imediat înconjurând avionul si în scurt timp a
fost adus pe aeroport inclusiv ambasadorul României în Suedia.Acesta din urma luat legatura cu tara, iar guvernul român din acea perioada a hotarât ca turistii sa fie
cazati în hotelul aeroportului pâna a doua zi cand urma sa vina un alt avion. Bineînteles, familia Ceausescu si-a trimis chiar Boeingul personal pentru a lua turistii. Mai târziu s-a aflat ca a fost o eroare de pilotaj (echipajul a uitat efectiv sa închida usa avionului), nicidecum o eroare de ordin tehnic. Tot echipajul
avionului (de la comandant la ultimul steward) a fost condamnat la închisoare atunci. În urmatorul an însa , în luna ianuarie Ceausescu a semnat un ordin de eliberare pentru echipaj, cu ocazia zilei lui de nastere. Anul trecut m-am întalnit cu unul din stewarzi si chiar am povestit despre întâmplarile din trecut. În seara incidentului, presa suedeza ,dar si cea internationala m-a agasat efectiv cu zeci de întrebari despre eveniment. Îmi amintesc ca au aparut articole pe prima pagina a
celui mai important cotidian suedez, cu titlul “Sicriul Zburator”. A doua zi
am aflat ca din cei 161 de pasageri initiali, desigur vreo 30 renuntasera sa mai zboare catre România, iar locurile ramase libere le-am vândut în mai putin de 10 minute (chiar la aeroport) reprezentantilor presei care voiau sa ajunga în România
pentru a- i detalia reportajele. La Bucuresti am fost tratati cu foarte multa atentie si s-a cautat pe cât posibil uitarea incidentului. Chiar Ceausescu a lasat Boeing-ul pe întreg sezonul 1986 sa zboare catre Suedia si nu ni s-au cerut niciun fel de costuri. Ceea ce trebuie retinut însa din tot acest eveniment este faptul ca la vremea aceea ni s-a acordat tot sprijinul necesar pentru ca turismul românesc sa creasca .Ceausescu chiar întelesese importanta turismului pentru tara. Cam asa a început afacerea Reseledaren în România.

Cum era turismul cand ati venit în România? Cum se desfasura activitatea turistic ?

Din câte stiu, în “epoca de aur”, vârful de turisti straini a fost în 1979. Când eu am ajuns la dumneavoastra în tara (1984), România era o destinatie turistica destul de cunoscuta pe piata europeana . Chiar din acel an au început, însa , sa apara problemele. Ceausescu inaugurase “programul de economisire” la mijlocul lui ‘84, astfel ca toate localurile trebuiau sa se închida la ora 10 seara, electricitatea la fel, alimentele începusera sa dispara . M-am trezit atunci în situatia de a comunica
turistilor nostri ca este foarte bine sa aibe în bagaje sapunuri de lux, Kent lung, ciorapi lycra, becuri, lumânari, cafea, hârtie igienica etc.
Toate acestea nu foloseau turistilor, ci devenisera un fel de substitut al bacsisului pentru personalul hotelier, un fel de “hard currency”, de vreme ce bacsisul, în valuta era interzis iar cu banii nu aveau ce cumpara . Asa a ajuns Kent-ul lung si cafeaua “moneda substitut”. Exista , însa , o infrastructura a turismului bine întretinuta de ONT care pe vremea aceea era singurul partener cu care puteam contracta. O infrastructura imensa condusa si controlata de stat. Hotelurile si restaurantele pentru turisti straini au continuat sa fie cât de cât aprovizionate, însa pentru popor 1984 a fost anul în care a început dezastrul. Turistii însa nu erau afectati direct de aceste lucruri, cu atât mai mult cu cât totul era extrem de ieftin. Astfel ca la vremea aceea erau pe litoralul românesc mult mai multi turisti straini decât în zilele de azi

Care sunt motivele pentru care turismul de pe litoral nu merge bine?

Cred ca motivul principal pentru care turismul în România începe sa nu mearga este
combinatia de preturi ridicate, standarde scazute ale serviciilor si lipsa unei infrastructuri. Si dupa cum stim, nici un produs nu poate fi vândut dac calitatea nu este conform cu pretul.

O sa mai reveniti în România cu o afacere a dumneavoastra ?

Înca mai imi petrec câteva luni din an în România dar ca persoana privata . Înca mai am apartamentul meu în Constanta. La acest moment sunt prea ocupat ca “Chief Medical Advisor” la Europeiska Insurance Company. Daca ar fi sa revin în turism cu
siguranta ar fi în alta functie, glumesc.
Astfel concluzionând, un business care era un stil de viata pentru nordici, a devenit imposibil, datorita preturilor si serviciilor proaste. Hotelierii vor sa câstige într-un an cât câstigau aceleasi hoteluri in 3 ani, înainte de a fi privatizate.
Hotelierii care sunt acum directorii si administratorii hotelurilor, nu au
habar de managementul si administrarea unui astfel de business. Majoritatea au fost simpli lucratori ai hotelului, receptioneri sau sefi de restaurant. Doar câtiva dintre cei care detin hoteluri pe litoral au studii în turism.

Pe litoral la aceast ora se face
turism dupa ureche!


Autor: Petrescu Catalin-Doru