Chiru da pe mana justitiei eolienele din Cogealac

Parcul eolian din comuna Cogealac a ajuns în atenţia şefului Inspectoratului Teritorial în Construcţii Sud-Est, Gigi Chiru. Acesta susţine că primarul Cati Hristu i-a comunicat faptul că afaceriştii au început să construiască în localitate fără a avea însă şi acordul primăriei. În aceaste condiţii Gigi Chiru spune că s-a văzut nevoit să ceară prefectului Claudiu-Iorga Palaz să atace în contencios administrativ autorizaţia de construire nr. 44/14.07.2010: „Parc eolian Cogealac, putere instalată 195MW, comunele Cogealac, Fântânele, Grădina, judeţul Constanţa”. Chiru susţine că emiterea unei autorizaţii de construire de către autorităţile judeţene fără avizul autorităţilor locale, motivat de faptul că terenurile aferente investiţiei depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale, „încalcă principiul autonomiei locale, putând chiar să compromită proiecte locale de dezvoltare aflate în diverse stadii de aprobare sau execuţie”. Întrucât această autorizaţie a fost emisă fără a avea la dosar şi avizul Primărie Cogealac, şeful ITC spune că lucrările care se desfăşoară pe teritoriul administrative al localităţii, sunt lucrări neautorizate. „Din acest motiv voi solicita suspendarea lucrărilor până la finalizarea acţiunii în instanţă” , a precizat Gigi Chiru, şeful ITC.


Alexandra VASILE
22/07/2010 - REPLICA

GUVERNUL MONDIAL SE VA REUNI ÎN OCTOMBRIE, LA BUCUREŞTI

Municipiul Bucureşti va fi gazda, în toamna acestui an, a Reuniunii Regionale Europene a Comisiei Trilaterale. Întîlnirea, care va avea loc, efectiv, între între 15 şi 17 octombrie, a fost programată să se desfăşoare în Romania la iniţiativa lui Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale. Acesta este membru al Clubului de la Roma, din 1993, precum şi al exclusivistului Club Bilderberg. Ţara noastră este a patra din Europa Centrală şi de Est - după ţările grupului de la Vişegrad, Ungaria în 2001, Cehia în 2002 şi Polonia în 2004 - în care influenta organizaţie a ales să vină pentru reuniunea anuală europeană.
Conclavul de la Bucureşti va fi urmat, în perioada 5-7 noiembrie, de Reuniunea Regională Nord-Americană, gazduită de New-Mexico, şi a fost precedată de Întîlnirea Anuală a Comisiei Trilaterale, ce a avut loc la Dublin, în Irlanda, între 7 şi 9 mai. Comisia Trilaterală a fost fondată în 1973, de către magnatul american David Rockefeller. Primul preşedinte, considerat mai apoi un fel de eminenţă cenuşie, de ideolog al organizaţiei, a fost Zbigniew Brzezinski cunoscut ca membru marcant al Bilderberg Group. Preşedintele de onoare al Grupului European este Peter Sutherland, fost preşedinte al grupului în perioada 2001-2010, preşedinte al British Petroleum (BP Plc) Londra, preşedinte al Goldman Sachs International, preşedinte al London School of Economics, Reprezentantul Special al ONU pentru Migraţie şi Dezvoltare, fost director general GATT/OMC, fost membru al Comisiei Europene, fost procuror general al Irlandei. Şi acesta este membru al Grupului Bilderberg. El şi Henry Kissinger, David Rockefeller, Paul Volcker (preşedintele Rezervei Federale americane) sînt acuzaţi că sînt vinovaţi de criza financiară. Grupul Bilderberg a fost înfiinţat în 1954. Prima întîlnire a avut loc în Olanda, la Osterbeek, în Hotelul Bilderberg, de unde grupul şi-a luat şi numele. Reuniunea a fost organizată de Prinţul Bernhard al Ţărilor de Jos, fost ofiţer SS, şi de David Rockfeller. Grupul Bilderberg a devenit una din cele mai puternice reţele de influenţă, reunind personalităţi din toate ţările, conducători politici, economici, din lumea finanţelor, a mass-mediei, din Armată şi Serviciile Secrete, ca şi cîţiva oameni de ştiinţă şi profesori universitari. Datorită influenţei acestui grup în domeniul economic, se afirmă că el reprezintă de fapt un adevărat Guvern Mondial Ocult. De remarcat este faptul că la originea înfiinţării celor două organizaţii se află acelaşi personaj, David Rockefeller.
Explicaţie poză: Eternul guvernator al BNR va fi, în toamnă, gazda unei părţi a Guvernului Mondial Ocult

Pensia medie lunara in Europa

Din cauza asta sunt grecii in strada la demonstratii; unul din trei lucreaza la stat, ies la pensie la 52 de ani, iau 14 pensii pe an (Craciun + Paste 1/2 + vacanta I/2) si nimeni nu plateste taxe (sport national).





Autor: Petrescu Catalin-Doru

Interviu cu omul de afaceri Erik Nordlund

Erik Nordlund este un suedez ce are ca a doua sa casa România.
Un strain ce iubeste România mai mult decat multi concetateni de ai nostri. L-am întalnit pe domnul Erik în statiunea Mamaia, la hotel Pelican când înca mai avea
afaceri pe litoral. Acum dupa 3 ani dupa ce s-a retras din România, stam la cafeneaua
Filicori si analizam 26 de ani ai firmei Reseledaren si omul de afaceri Erik Nordlund:

Cum a i ajuns în România?
Cum a inceput propriu-zis afacerea din România?

În urma cu 26 ani, în 1983 m-am întâlnit cu Håkan Kjellander un amic care a lucrat
cativa ani ca ghid în România pentru tur-operatorul Trivselresor. Împreuna am hotarât sa deschidem apoi Reseledaren, iar în 1984 am început cu primul sezon de turisti suedezi în România, adusi prin compania noastra . Pentru ca amicul meu era
casatorit si avea deja o familie, am hotarât ca el sa ramâna la Stockholm, iar eu (fiind singur si fara obligatii familiale) am venit în România, unde am început sa lucrez pentru Reseledaren ca Destination Manager. La începuturi, sezonul era
foarte lung, deoarece începeam înca de prim vara, la Baile Felix cu turisti
pentru tratament balnear, apoi vara pe litoralul românesc (pentru agreement si plaja), urmând ca toamna sa ne reîntoarcem în statiunile balneare.
Am facut un prim contract pe vremea aceea cu Tarom,iar în primul an zburam cu un avion Ilyusin-18 (un avion rusesc cu elice) si de fiecare dat când acesta ateriza pe aeroportul din Stockholm suedezii faceau ochii cât cepele vazând un model atât de vechi care înca mai zboara . Ulterior afacerea sa extins iar compania Tarom ne-a
pus la dispozitie înca 2 avioane, de data aceasta mai moderne, marca Tupolev-154, bineînteles la fel de rusesti.

Desigur nu aveam pretentii la un Boeing pentru ca pe vremea aceea singurul Boeing apartinea familiei Ceausescu. Însa , la 2 ani dupa ce le-am început afacerea, pe 11 iulie 1986, unul din avioanele Tupolev decola de la Stockholm cu 161 pasageri.
Dup ce s-a înaltat la peste 800 m de la sol, usa avionului s-a deschis, (s-a rupt cu totul din balamale) iar ghidul suedez (Karina) care statea pe scaunele stewardeselor efectiv a fost smulsa pe jumatate afara . Norocul ei a fost ca stewardesele au tinut-o de
picioare si în cele din urma a fost prinsa înapoi si asezata pe scaun.Geanta Karinei (plin de bani si acte) nu a avut acelasi noroc si a fost smulsa de curentul de aer, asa ca au ajuns buccati de “confetti” deasupra Stockholm-ului. Îmi amintesc atunci
ca pilotul a cerut turnului de control aterizare de urgenta , motivând o “mica ” problem la bord. Au ajuns la sol cu bine toti pasagerii panicati,însa echipajul avionului a refuzat sa coboare pe motive de imunitate diplomatica . Desigur ca politia suedez a intervenit imediat înconjurând avionul si în scurt timp a
fost adus pe aeroport inclusiv ambasadorul României în Suedia.Acesta din urma luat legatura cu tara, iar guvernul român din acea perioada a hotarât ca turistii sa fie
cazati în hotelul aeroportului pâna a doua zi cand urma sa vina un alt avion. Bineînteles, familia Ceausescu si-a trimis chiar Boeingul personal pentru a lua turistii. Mai târziu s-a aflat ca a fost o eroare de pilotaj (echipajul a uitat efectiv sa închida usa avionului), nicidecum o eroare de ordin tehnic. Tot echipajul
avionului (de la comandant la ultimul steward) a fost condamnat la închisoare atunci. În urmatorul an însa , în luna ianuarie Ceausescu a semnat un ordin de eliberare pentru echipaj, cu ocazia zilei lui de nastere. Anul trecut m-am întalnit cu unul din stewarzi si chiar am povestit despre întâmplarile din trecut. În seara incidentului, presa suedeza ,dar si cea internationala m-a agasat efectiv cu zeci de întrebari despre eveniment. Îmi amintesc ca au aparut articole pe prima pagina a
celui mai important cotidian suedez, cu titlul “Sicriul Zburator”. A doua zi
am aflat ca din cei 161 de pasageri initiali, desigur vreo 30 renuntasera sa mai zboare catre România, iar locurile ramase libere le-am vândut în mai putin de 10 minute (chiar la aeroport) reprezentantilor presei care voiau sa ajunga în România
pentru a- i detalia reportajele. La Bucuresti am fost tratati cu foarte multa atentie si s-a cautat pe cât posibil uitarea incidentului. Chiar Ceausescu a lasat Boeing-ul pe întreg sezonul 1986 sa zboare catre Suedia si nu ni s-au cerut niciun fel de costuri. Ceea ce trebuie retinut însa din tot acest eveniment este faptul ca la vremea aceea ni s-a acordat tot sprijinul necesar pentru ca turismul românesc sa creasca .Ceausescu chiar întelesese importanta turismului pentru tara. Cam asa a început afacerea Reseledaren în România.

Cum era turismul cand ati venit în România? Cum se desfasura activitatea turistic ?

Din câte stiu, în “epoca de aur”, vârful de turisti straini a fost în 1979. Când eu am ajuns la dumneavoastra în tara (1984), România era o destinatie turistica destul de cunoscuta pe piata europeana . Chiar din acel an au început, însa , sa apara problemele. Ceausescu inaugurase “programul de economisire” la mijlocul lui ‘84, astfel ca toate localurile trebuiau sa se închida la ora 10 seara, electricitatea la fel, alimentele începusera sa dispara . M-am trezit atunci în situatia de a comunica
turistilor nostri ca este foarte bine sa aibe în bagaje sapunuri de lux, Kent lung, ciorapi lycra, becuri, lumânari, cafea, hârtie igienica etc.
Toate acestea nu foloseau turistilor, ci devenisera un fel de substitut al bacsisului pentru personalul hotelier, un fel de “hard currency”, de vreme ce bacsisul, în valuta era interzis iar cu banii nu aveau ce cumpara . Asa a ajuns Kent-ul lung si cafeaua “moneda substitut”. Exista , însa , o infrastructura a turismului bine întretinuta de ONT care pe vremea aceea era singurul partener cu care puteam contracta. O infrastructura imensa condusa si controlata de stat. Hotelurile si restaurantele pentru turisti straini au continuat sa fie cât de cât aprovizionate, însa pentru popor 1984 a fost anul în care a început dezastrul. Turistii însa nu erau afectati direct de aceste lucruri, cu atât mai mult cu cât totul era extrem de ieftin. Astfel ca la vremea aceea erau pe litoralul românesc mult mai multi turisti straini decât în zilele de azi

Care sunt motivele pentru care turismul de pe litoral nu merge bine?

Cred ca motivul principal pentru care turismul în România începe sa nu mearga este
combinatia de preturi ridicate, standarde scazute ale serviciilor si lipsa unei infrastructuri. Si dupa cum stim, nici un produs nu poate fi vândut dac calitatea nu este conform cu pretul.

O sa mai reveniti în România cu o afacere a dumneavoastra ?

Înca mai imi petrec câteva luni din an în România dar ca persoana privata . Înca mai am apartamentul meu în Constanta. La acest moment sunt prea ocupat ca “Chief Medical Advisor” la Europeiska Insurance Company. Daca ar fi sa revin în turism cu
siguranta ar fi în alta functie, glumesc.
Astfel concluzionând, un business care era un stil de viata pentru nordici, a devenit imposibil, datorita preturilor si serviciilor proaste. Hotelierii vor sa câstige într-un an cât câstigau aceleasi hoteluri in 3 ani, înainte de a fi privatizate.
Hotelierii care sunt acum directorii si administratorii hotelurilor, nu au
habar de managementul si administrarea unui astfel de business. Majoritatea au fost simpli lucratori ai hotelului, receptioneri sau sefi de restaurant. Doar câtiva dintre cei care detin hoteluri pe litoral au studii în turism.

Pe litoral la aceast ora se face
turism dupa ureche!


Autor: Petrescu Catalin-Doru

Bucuria brutarilor: Romanii mananca multa paine

Un fost consultant Roland Berger a deschis in urma cu sapte ani o brutarie, care s-a transformat intr-un lant, aflat acum pe al treilea loc in Germania si cu ambitii de a cuceri toata Europa de Est. De la Doktor Schneider citire.

Romanii mananca multa paine. Asta e bine, spune zambind Dr. Dirk Schneider, un fost consultant in cadrul companiei germane Roland Berger, care a intrat intr-o afacere mica, dar cu potential mare, in urma cu sapte ani. "Eram consultant specializat pe partea de retail si urma sa implinesc 35 de ani cand mi-am spus ca, daca mai stau mult in consultanta, risc sa pierd sansa de a deveni antreprenor, ceea ce mi-am dorit intotdeauna", povesteste Schneider, care a deschis prima brutarie cu o investitie mica si fara a sti din start catre ce se indreapta.
Conceptul s-a dezvoltat insa destul de repede, atat in Germania, cat si in Austria si Olanda, sau Elvetia, unde se va deschide prima brutarie luna aceasta. CEE este o oportunitate mult mai importanta pentru Back Werk - esticii mananca volume mari de paine si apreciaza produsele proaspete. Modelul lui Schneider a luat amploare cand acesta a vazut ce cer consumatorii, dar si cand si-a dat seama care era problema zecilor de minilanturi de brutarii din Germania: "Cele mai multe dintre acestea - si cred ca nu este doar cazul Germaniei - sunt legate de o fabrica, de un punct de productie, astfel ca extinderea le este conditionata de distributie, care costa mult. Modelul meu a fost sa creez un brand, un portofoliu de retete si sa negociez contracte pentru achizitia de echipamente, iar furnizorii sa poata fi gasiti local oriunde voi mai deschide brutarii Back Werk eu sau oricare francizor".
Astfel, inainte de deschiderea unei brutarii, francizatul cauta furnizori care sa se plieze pe concept: Dragos Petrescu a semnat contracte cu Lavazza si Pepsi pentru bauturi, cu DeliFrance, care este prezent in Romania doar in HoReCa cu importuri de patiserie, iar pentru semipreparate a semnat cu AnaPan, afacere controlata de George Copos, si cu Can Serv, afacerea lui Ion Avram, care controleaza supermarketurile Primavara si o fabrica de paine.
Planul lui Dragos Petrescu este de a deschide trei unitati Back Werk in acest an, urmand ca in cinci ani sa ajunga la 25 de brutarii, majoritatea urmand sa fie deschise in franciza. Investitia totala pana in 2015 va atinge nivelul de circa 3 milioane de euro, la o medie de 120.000 de euro pe spatiu. "Noi ne vom ocupa de lansarea fiecarei unitati, apoi o vom lasa pe mana francizatului", spune Dragos Petrescu.

La lansarea primei brutarii din zona Universitatii, saptamana trecuta, erau deja prezenti sase dintre potentialii francizati din Ploiesti, Pitesti, Craiova, Brasov, Timisoara, Iasi, Cluj sau Constanta. Vanzarile lunare ale unei brutarii sunt in Germania in jur de 50.000 de euro, insa in Romania este vizata o cifra de afaceri lunara de 30.000-40.000 de euro. Asta in conditiile in care toate brutariile vor fi deschise in zone de trafic intens, pe unde trec zilnic 10.000 de persoane.

Dintre acestea, intre 7 si 10% intra si cumpara din Back Werk, conform statisticilor companiei, rata de cumparare din mall-uri fiind de 5%. Back Werk se asaza in Romania pe un segment de piata mediu, concurentii sai - brutariile Paul si French Bakery - fiind plasate pe un segment de pret superior. Deocamdata, vanzarile zilnice ale brutariei de la Universitate sunt in jur de 700 de euro fara TVA, dar francizatii sunt optimisti: "vara se consuma cu 25% mai putina paine si produse calde, deci asteptam frigul pentru a vedea cu adevarat potentialul afacerii".

By Business Magazin

Proba adevărului - Doru BRAIA

Este deja greu şi, după cum arată perspectivele, va fi din ce în ce mai greu. România a ajuns într-un impas major după ce, vreme de douăzeci de ani, şi-a cam jucat destinul la ruletă. Indiferent de avertismentele primite de-a lungul timpului, s-a năpustit cu incoştienţă spre mize mari, fără nici un fel de acoperire, ajungând astăzi, precum jalnicul personaj al lui Dostoievski, cu tâmpla aproape lipită de „revolverul” Istoriei. Şi ea, Istoria, nu prea acordă... graţieri!
Am scris în două decenii cât alţii în douăzeci de vieţi, încercând să semnalez şi eu duiumul de erori comise chiar din momentul în care, dobândind Libertatea, oamenii au crezut (prima eroare!) că s-au lepădat spontan şi de Răul ce se cuibărise pervers în conştiinţa românimii. Unii m-au privit cu indiferenţă, alţii cu circumspecţie, cei mai mulţi cu măsluită superioritate şi doar foarte puţini admiteau argumentele izvorâte din experienţa acumulată tocmai în Viitorul la care, fără a avea habar, jinduia o ţară întreagă. Acum, efectele erorilor vor ieşi toate deodată la suprafaţă. România va avea, implacabil, proba adevărului. Al adevărului crud, neiertător...
La început a fost o revoluţie. Speriaţi însă de radicalismul inerent al acesteia, românii au înfrânat-o când nici nu începuse bine şi, astfel, paradoxalul a înlocuit normalitatea, iar Minciuna a rămas neclintită pe frontispiciul unei Românii invitate reverenţios la „tangoul” internaţional. Înmărmuriţi, observatorii sesizau cum, sub lozincile anticomuniste, se lăfăiau în continuare cei mai veroşi dintre comunişti şi cum, dintr-o dată, o ţară întreagă a fost transformată într-o simplă Sursă, din care s-au înfruptat cu neruşinare toţi, până când sărmana s-a ruinat de-a binelea.
Ceauşescu ajunsese la zidul de la Târgovişte pentru „doar” 11 miliarde de dolari, în vreme ce, după execuţia acestuia, zeci şi zeci de alte miliarde au căzut pradă cohortelor perindate succesiv pe la frâiele Puterii. S-au volatilizat capacităţi economice încă funcţionale, au dispărut Bănci cu seifuri doldora de valută forte, s-au angajat datorii imense, fără nici un pic de discernământ, dezmăţul devenind deviza oricăruia îşi dorea să nu care cumva să rămână în urma atâtor şi atâtor... „oameni de bine” (termen ce a înlocuit „revoluţionar” deja perimatul „tovarăşi”). Fost-a cineva măcar tras de mânecă? Fost-a vreunul obligat să pună la loc ceea ce şi-a însuşit cu mârşavă rapacitate? În afară de câţiva „puricei”, nu am cunoştinţă ca vreun „rechin” să fi fost „tras pe uscat”. Dimpotrivă. Au devenit toţi granguri respectabili, pe lângă care se gudură o naţiune întreagă...
A mai fost şi „valul” de retrocedări ale agoniselii generaţiilor trecute. În loc să le administreze în continuare cu chibzuinţă, românii s-au năpustit să le prăpădească prin magazinele cu mărfuri de „bon-ton” sau le-au lăsat zălog pe la tot felul de vânzători de iluzii. Ceea ce ar fi trebuit să se constituie în fundamentul structurii sociale temeinic concepute s-a transformat în doar câţiva ani în fumul himeric al imaginaţiei fără limite. Nimic în plus, totul numai în minus...
Lenea s-a instaurat mai dihai decât odinoară comunismul. Cocoţată pe „tancurile” trândăviei, rânjeşte cu sarcasm în faţa oricărui îndemn la cât de câtă hărnicie. Plătim în fiecare zi 4,5 milioane de Euro doar dobânzi (rata în creştere!) şi nimeni nu îşi suflecă mânecile pentru a mai diminua întrucâtva marasmul năvălitor. Fiecare aşteaptă de la ceilalţi rezolvarea situaţiei, conservându-şi şmechereşte poziţia de profitor fără muncă. Se reclamă judicios lipsa de productivitate, dar nimeni nu întreprinde ceva pentru relansarea economică. Doar ajustarea cheltuielilor bugetare, oricum obligatorie, nu este de-ajuns. În locul unor programe, chiar şi draconice (deh, s-a depăşit chiar şi ultimul ceas), care să demareze transpunerea în practică a proiectelor multicolor expuse, responsabilii se rezumă doar la lamentări mai mult sau mai puţin răspicate. Toţi ştiu cum şi de ce (ne fac „doct” demonstraţia), dar nimeni nu întreprinde ceva concret. Ce mai aşteptaţi, oameni buni?!...
Se tot vântură sintagma „fonduri europene”, de parcă Uniunea Europeană ar fi ca o nuntă cu dar de prin partea locului, la care românii, ca nişte miri frumos fardaţi, să fie proţăpiţi în fruntea bucatelor. Falsă perspectivă! Miliardele comunitare au fost prevăzute pentru susţinerea şi completarea efortului propriu şi nicidecum pentru înlocuirea acestuia. Grecii vor primi miliarde, pentru că au parte anual de o „infuzie” de 6-8 milioane de turişti, pe care îi slugăresc zi şi noapte mai abitir decât o făceau pe vremuri slugile de pe la curţile aristocratice. Or fi şi ei balcanici, cu metehnele binecunoscute, dar nici chiar aşa, ca noi, românii!...
Într-o bună zi, europenii se vor fi săturat de smiorcăielile românilor şi este foarte plauzibil să ne trezim, din nou, reaşezaţi în acelaşi rând cu Turcia şi ţările Orientului Mijlociu. Atunci, totul va fi fost pierdut şi vom relua istoria de la capăt. Cu toate chinurile care, în timp, ne-au transformat dintr-un popor falnic într-o oarecare populaţie promiscuă!...
Şi să nu credeţi cumva că am scris acest articol cu satisfacţia aceluia ce se vede confirmat în toate previziunile făcute! Nu, nu mă bucur. Fiecare frază m-a înlăcrimat. Un plâns ce-mi seacă inima...

Doru BRAIA